Cel mai bun interviu cu Stere Halep! Premoniţia de acum 20 de ani, de ce e Wimbledon turneul preferat + povestea pozei geniale a Simonei, când era mică, alături de Gică Hagi
FANATIK.RO a realizat un interviu cu Stere Halep, tatăl Simonei, pe care vi-l prezintă acum, când Simona a reuşit performanţa de a ajunge din nou într-o finală de Grand Slam, după cele trei de la Roland Garros şi cea de la Australian Open. Realizat în decembrie 2017, atunci când Simo tocmai se încoronase număr 1 mondial, are o altă greutate acum, mai ales că arată trăirile familiei înainte de depăşirea unei bariere, câştigarea primului Grand Slam. Povestea Simonei s-a derulat lin, constant şi atât de frumos, exact ca drumul fetei familiei Halep spre o nouă mare performanţă, sperăm cu toţii, victoria în finala de la Wimbledon.
Cum a ajuns Simona să facă tenis: “Juca fotbal!”
În primul rând, cum a ajuns Simona la tenis? A fost decizia ei sau v-aţi dorit dumneavoastră ca ea să facă tenis?
– Nu a fost vorba de dorinţa mea neapărat, ea era prea mică să îşi dea seama. S-a întâmplat inopinat, mergând împreună cu fratele ei, Nicuşor, la tenis, în pauză, atunci când se strângeau mingile, ea era foarte jucăuşă, iar domnul profesor Ioan Stan mi-a propus să o aduc şi pe ea la tenis.
Cum era Simona în copilărie?
– Era un copil foarte energic, juca fotbal şi tenis cu piciorul pe stradă cu alţi copii. Un copil care joacă fotbal învaţă foarte repede şi tenisul.
Credeţi că diferă perioada de atunci de cea actuală, când nu se mai iese aşa des la joacă?
– Nu cred. Ea a fost un copil care s-a jucat foarte mult cu toţi copiii de pe stradă. A avut o copilărie frumoasă şi nu i-a lipsit absolut nimic niciodată. Chiar dacă nu a fost vorba neapărat despre fotbal sau tenis, ea era mai de fiecare dată pe stradă, la joacă. Acum, nu-i opreşte nimeni pe copii să facă sport. Să facă mişcare, nu să stea în faţa calculatorului toată ziua. Cred că ţine mult şi de părinţi, să găsească un echilibru.
“De acum 20 ani am simţit că Simona va ajunge numărul 1 mondial! Am şi martori!”
Primul turneu a fost câştigat la 6 ani. Ce amintiri aveţi de atunci?
– Sunt amintiri foarte frumoase pe care le păstrez de atunci. Poate că acela a fost declicul. Ne-am mobilizat mai intens după acel trofeu, pentru a face tenis în continuare.