Copilăria Simonei Halep. Fetița fără păpuși a ajuns prima în lume

Fata asta e cu adevărat nebună! Betonată! Inabordabilă! Şi-a impus să nu aibă nici o relaţie până în momentul în care fie va trece pe primul loc în clasamentul WTA, fie va cuceri un trofeu de Mare Şlem”, e a fost declarația recentă unuia dintre apropiaţii Simonei, care a fost în preajma sportivei în cele câteva zile de vacanţă pe care constănţeanca şi le-a petrecut pe Litoral, după eliminarea din sferturi de la Wimbledon.
Steaua sportului românesc a copilărit în Constanţa, într-o casă modestă din Piaţa Chiliei, pe care familia ei a cumpărat-o în anul 1990. În vacanţa de vară, Simona mergea deseori la bunici, la ţară. ”Juca doar tenis până rupea pereţii“, îşi aminteşte bunica ei, pe care o cheamă tot Simona. Când s-a născut viitoarea campioană a tenisului, Stere a ţinut ca fiica sa să poarte numele mamei lui. Bunica Simona îşi aminteşte cu mare drag de copilăria nepoatei: ”O chemam la masă să mănânce, dar nu voia. Se mai certa cu verii ei mai mari, că se băga în joaca lor, dar tot nu se lăsa“.
Nu a trecut mult până când a fost văzută de profesorul de sport Ion Stan de la Liceul Economic. ”Avea cred că vreo patru ani şi jumătate când profesorul mi-a spus: «Aduceţi-o la mine». Avea Simona o rachetă de tenis mai mare decât ea“, îşi aminteşte tatăl. Antrenamentele la tenis au reprezentat joaca Simonei. ”Uneori, avea şi câte două antrenamente pe zi”, spun rudele. Simona a avut o copilărie atipică. ”De la 4 ani și jumătate am început tenisul în joacă. De două ori pe săptămână, prima dată, și după aia zilnic, de la vârsta de 6 ani. De la 6 ani am câștigat la Constanta premiul 3. Am avut o copilarie pe terenul e tenis. N-am avut păpuși, n-am avut altceva. Jucam fotbal, jucam tenis, faceam fileu din ață, am găurit asfaltul și am bagat doi stâlpi și jucam tenis. Și în casă la fel, am făcut un miniteren de tenis și jucam cu fratele meu”.
Atât de sigură pe ea a fost că va face performanță încât, în glumă, atunci a pus un pariu cu fratele său, Nicolae. Cine ajunge cineva în tenisul mondial va beneficia de ajutorul celuilalt, care îi va duce geanta cu echipament după concursuri. ”Am făcut atunci o glumă cu fratele meu, iar acum îşi ţine pariul pierdut. Mă tachina mereu cu asta, îmi zicea să mă las de tenis, că nu voi ajunge nicăieri. Râdeam atunci. El făcea tenis, dar nu a făcut performanţă. Nu a reuşit, fiindcă nu e un tip activ, e diferit de mine. Acum, el îmi cară geanta, vine să mă aştepte la aeroport”.
Atât de sigură pe ea a fost că va face performanță încât, în glumă, atunci a pus un pariu cu fratele său, Nicolae. Cine ajunge cineva în tenisul mondial va beneficia de ajutorul celuilalt, care îi va duce geanta cu echipament după concursuri. ”Am făcut atunci o glumă cu fratele meu, iar acum îşi ţine pariul pierdut. Mă tachina mereu cu asta, îmi zicea să mă las de tenis, că nu voi ajunge nicăieri. Râdeam atunci. El făcea tenis, dar nu a făcut performanţă. Nu a reuşit, fiindcă nu e un tip activ, e diferit de mine. Acum, el îmi cară geanta, vine să mă aştepte la aeroport”.